9 mai va fi altfel decât de obicei: sărbătorirea sa poate fi considerată o celebrare a agresiunii ruse. În așteptarea evenimentelor de la Moscova și de aiurea, Veridica și-a propus să afle ce (mai) înseamnă 9 mai în fosta URSS și în țările ex-comuniste și a apelat la corespondenții săi din țările respective.
De la declanşarea crizei din Ucraina și până acum, aproape 860.000 de oameni au venit în România, fugind de războiul din țara lor.
România, Polonia, Ucraina și Republica Moldova vor ataca împreună regiunea separatistă transnistreană, potrivit unei dezinformări apărute în presa română. Dezinformarea a fost publicată în România, într-un text care conține o serie de dezinformări specifice propagandei rusești.
Poliţia de frontieră subliniază că Ucraina şi-a întărit şi frontiera cu regiunea separatistă prorusă Transnistria din Republica Moldova, unde tensiunile au escaladat.
Pe măsură ce se apropie 9 mai, zi în care în Rusia și alte țări ex-sovietice este marcată victoria împotriva Germaniei naziste, crește numărul de incidente în punctele nevralgice ale Republicii Moldova. În Găgăuzia sau la Bălți, se pledează pentru încălcarea legii care interzice simbolurile armatei ruse asociate cu invadarea Ucrainei. În Transnistria au avut loc mai multe „atacuri” nerevendicate.
O coloană de tehnică militară românească a fost surprinsă în timp ce se deplasa spre granițele cu Republica Moldova și Ucraina, scrie presa rusă făcând trimitere la o înregistrare video efectuată de un amator din propriul automobil. Filmarea – folosită și pentru alte dezinformări – e pretext pentru reluarea tezelor privind intenția României de a ocupa Republica Moldova și a ataca regiunea separatistă transnistreană.
Statele occidentale și Ucraina au organizat acte teroriste în Transnistria pentru a atrage Moldova în NATO și pentru a captura muniția depozitată în regiune încă din perioada sovietică, scrie presa rusă. Narațiunile false sunt folosite împreună cu meta-narațiunea mai veche privind responsabilitatea Occidentului pentru războiul din Ucraina.
Un general rus menționa recent Transnistria ca unul din obiectivele celei de-a doua faze a războiului din Ucraina. Se va opri Rusia în Transnistria sau va vrea să ajungă și la Chișinău, aflat la o aruncătură de băț? Și ce ar trebui să facă România în acest caz? Anul 1940 este invocat tot mai des…
Poliția de Frontieră vorbește de o creştere cu peste 38% a numărului ucrainenilor care au intrat în România, într-o zi; de la începutul războiului, s-au refugiat în țară mai bine de 786.000.
România exprimă sprijinul deplin pentru apelul la calm şi responsabilitate al preşedintelui Republicii Moldova, pro-occidentala Maia Sandu.
În Ucraina există în prezent o coagulare mare în jurul ideii naționale și ucrainenii au înțeles rapid, încă din primele zile ale invaziei rusești, că fie luptă, fie vor fi uciși, afirmă directoarea Institutului Ucrainean pentru Politică Internațională din Kiev, Nadija Afanasieva. Într-un interviu acordat Veridica, experta în relații internaționale a explicat la ce s-a referit, de fapt, Vladimir Putin când a spus că Rusia are „intenții nobile”, dar și care este rolul regiunii transnistrene în economia acestui război.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dat emoții și la Chișinău, unde s-a vorbit de riscul ca Republica Moldova să fie următoarea țintă a Moscovei, lucru sugerat și de propaganda rusă. Pe de altă parte, momentul poate fi exploatat de Republica Moldova pentru a se desprinde definitiv de Rusia și a își accelera integrarea în lumea occidentală.
Presa și unii politologi ruși au început să îndemne deschis Moscova să penalizeze Republica Moldova pentru „ieșirile” guvernării din ultimul timp, precum interzicerea simbolurilor „Z”, „V” și, în special, a panglicii Sf. Gheorghe – primele asociate direct cu agresiunea asupra Ucrainei, ultima considerată un simbol al armatei ruse.
Moldovenii trebuie să fie recunoscători URSS pentru că au fost eliberați în 1945 și au putut să își fondeze, ulterior, un stat. Narațiunea, lansată după ce Republica Moldova a interzis simboluri asociate cu armata rusă și invadarea Ucrainei, ignoră faptul că URSS a fost stat agresor la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar la sfârșitul acestuia a devenit putere de ocupație.
Republica Moldova își intensifică eforturile de combatere a propagandei rusești. Parlamentul de la Chișinău a adoptat, în primă lectură, o serie de acte normative prin care, pe de-o parte, sunt interzise simboluri asociate cu armata rusă și invadarea Ucrainei, iar pe de altă parte instituțiile statului primesc noi instrumente pentru a opri propaganda în mass-media audio-vizuală și mediul online.
Copiii prinşi în zonele de război din Ucraina sunt expuşi la înfometare, frig şi trafic de persoane; peste 100.000 de copii trăiesc în instituţii de îngrijire din Ucraina şi riscă să fie lăsaţi în urmă – avertizează organizația Salvați Copiii.
Prezent la Conferinţa privind viitorul Europei, prim-ministrul Nicolae Ciucă i-a rugat pe tinerii prezenţi să facă eforturi pentru a-i integra pe ucrainenii care au ales să stea în România.
NATO este o organizație slabă care, în cazul unui conflict cu Rusia, nu-și va apăra nici măcar propriii membri, așa cum nu a apărat nici Ucraina scrie într-un comentariu ehomd.info, o pagină web blocată de Serviciul de Informații și Securitate după începutul războiului din Ucraina pentru difuzarea informațiilor false.
Reacția Chișinăului are loc înaintea așa-ziselor alegeri prezidențiale din Osetia de Sud, care ar putea fi urmate de un referendum privind alipirea acesteia la Rusia.
Peste 11 milioane de oameni, mai mult de un sfert din populație, au fost nevoiți să-și lase casele, fie trecând granița pentru a ajunge în țările vecine, fie găsindu-și refugiu în altă parte a Ucrainei.
Republica Moldova a intrat în ultimele săptămâni sub o mare presiune din partea Ucrainei. Kievul cere tot mai insistent măsuri din partea Chișinăului pentru ca acest stat să se ralieze campaniei internaționale de sancționare a Rusiei în plan economic. Republica Moldova nu a dorit din rațiuni economice și de dependență față de Rusia pe zona securității energetice să impună astfel de sancțiuni Moscovei.
Un clovn, din mamă rusoaică și tată procuror – l-au descris frecvent jurnaliștii pe cel care fusese mereu atent să nu se i opună preşedintelui Vladimir Putin și care profesa ultranaționalismul rusesc ca fiu al unui etnic evreu.
Președinta pro-occidentală Maia Sandu a precizat că Republica Moldova respectă în totalitate sancţiunile internaţionale impuse Rusiei și că singurul aspect vulnerabil în relaţia cu Moscova îl reprezintă achiziţia de gaze naturale.
Refugiații ucraineni au un comportament agresiv și provocator, iar gazdele sunt tot mai nemulțumite. În Republica Moldova, aceștia vandalizează monumentele sovietice și se iau la harță cu localnicii, scrie publicația rusă mk.ru, citând rețelele de socializare, dar fără să probeze acuzațiile. În Republica Moldova mai multe astfel de dezinformări au fost demontate de presă.
În mai 2021, Republica Moldova, Ucraina și Georgia au semnat un memorandum privind cooperarea în domeniul integrării europene.
În total, peste zece milioane de oameni, adică mai mult de un sfert din populație, au fost nevoiți să-și părăsească locuințele fie trecând granița pentru a găsi refugiu în țările vecine, fie găsindu-și refugiu în altă parte a Ucrainei – relevă datele publicate de ONU.
După proclamarea independenței de către Republica Moldova, la 27 august 1991, relațiile între Chișinău și Tiraspol s-au deteriorat considerabil. Au avut loc și primele ciocniri între forțele moldovenești și cele transnistrene, pregătite și înarmate de Armata a 14-a a Rusiei. Pe 2 martie, s-a declanșat războiul.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dat emoții și în Republica Moldova, care are – și ea – pe teritoriul său militari ruși, un conflict înghețat și o entitate separatistă agresivă sprijinită de Moscova. Scenariul unei invazii e tot mai puțin probabil, date fiind dificultățile întâlnite în Ucraina de armata rusă, ceea ce nu înseamnă însă că a dispărut riscul ca unele provocări să degenereze.
A fost primul act al realizării statului național unitar român, urmat, pe 28 Noiembrie 1918, de Unirea cu România a Bucovinei administrate de habsburgi și care a culminat, pe 1 Decembrie, cu intrarea sub autoritatea Bucureștiului a Transilvaniei (centru), Banatului, Crișanei și Maramureșului (vest), după un mileniu de stăpânire ungurească.
Moțiunea lui, care promite o Românie bogată, creştină şi democrată, a fost votată de majoritatea copleșitoare a delegaților la congresul extraordinar al formațiunii AUR.
