Forțele armate ucrainene amplasează mine în localități aflate de-a lungul liniei de contact, potrivit publicațiilor din teritoriile separatiste pro-ruse din estul Ucrainei. Narațiunea este menită să arate atât încălcarea de către Kiev a acordurilor de încetare a focului, cât și ostilitatea acestuia față de populația civilă locală.
ȘTIRE: „Militanți forțelor Armate ucrainene continuă să amenințe viața și sănătatea civililor și să obstrucționeze monitorizarea patrulelor de către misiunea speciala OSCE. Acest a fost raportat în „Miliția poporului a DNR”. Militarii din batalionul 3 al brigăzii a 28-a au plantat 185 de mine antitanc pe drumurile publice și în apropiere de clădirilor la satul Krasnogorovka, fără instalarea semnelor de pericol. Locuitori nu pot părăsi satul și se tem să se mișc de-a lungul străzilor, temându-se să fie aruncați în aer de minele ucrainene.”
NARAȚIUNI: 1. Forțele armate ale Ucrainei pun în pericol viețile civililor din Donbass. 2. Ucraina încalcă acordurile de la Minsk (indirect) și încetarea focului convenită la Paris.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Războiul din Donbass a izbucnit, cu susținerea și implicarea Federației Ruse, la scurt timp după ce forțele pro-europene au ajuns la putere în urma masivelor proteste cunoscute sub numele de Euromaidan și după anexarea peninsulei Crimeea de către Federația Rusă. Miliții apărute în regiune au declanșat o revoltă împotriva Kievuui sub pretextul că acesta ar persecuta populațiile rusofone concentrate în zona Donbassului. După o perioadă inițială de lupte violente, în care linia frontului a fluctuat iar forțele ucrainene, după succese inițiale, au fost împinse înapoi cu ajutorul forțelor trimise (neasumat) de Federația Rusă, situația s-a stabilizat de-a lungul unei „linii de contact”. Cadrul general pentru o dezamorsare a situației din Donbass și încetarea războiului îl reprezintă Acordurile de la Minsk din 2014 și (mai ales) 2015, însă acestea nu au fost implementate niciodată pe deplin. Deși potrivit acordurilor de la Minsk ar fi trebuit ca în teren să aibă loc și o încetare a focului, aceasta a fost violată cu regularitate și, în practică, în estul Ucrainei s-a desfășurat un război de uzură de joasă intensitate. Pentru a se ieși din această situație, s-au semnat acorduri punctuale de încetare a focului – opt începând cu 2018 – care au fost încălcate cu aceeași regularitate, părțile acuzându-se reciproc de violarea lor. Cea mai recentă astfel de încetare a focului datează din 27 iulie, 2020, iar acesta a rezistat, până acum, chiar dacă ocazional s-au mai înregistrat tiruri de-a lungul linie de demarcație. Monitorizarea situației de pe front este realizată de o misiunea specială a OSCE, pe partea de teritoriu controlat de Kiev, întrucât milițiile proruse nu le permit experților OSCE accesul pe partea cealaltă a liniei de contact, deși pretind contrariul. Misiunea speciala de monitorizare OSCE în Ucraina (SMM) și-a început activitate pe 21 martie 2014.
OBIECTIV: Să se demonstreze că Ucraina obstrucționează activitățile OSCE și nu respectă acordurile de încetare a focului în Donbass. Să se arate că Ucraina, deși pretinde suveranitatea asupra teritoriului, îl tratează drept unul ostil și persecută populația civilă.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Nu există date confirmate independent că armata ucraineană ar mina terenuri din apropierea zonelor locuite; din contră, există mai multe programe de deminare ale guvernului ucrainean, în cooperare cu organizații internaționale, cu sprijinul UE și al altor guverne. În 2020, de pildă, guvernul olandez a alocat 4 milioane de euro pentru eliminarea minelor. De asemenea, o organizație internațională britanică desfășoară un program de deminare în Donbass. Armata ucraineană furnizează, de asemenea, echipe de deminare și doar anul trecut au fost curățate 511 hectare de teren, 329 de km de drum și au fost distruse 17 000 de dispozitive explozive.
