Agresiunea și amenințarea Rusiei, pretențiile de superputere numărul unu ale Chinei și posibilitatea unei noi președinții Trump sunt impulsuri puternice pentru o atitudine tranșantă și eficientă a continentului. Totuși, „o Europă geopolitică” înseamnă o Europă ieșită din disonanță cognitivă, care își asumă onest (măcar tacit) dezideratul puterii militare și diplomatice și îl armonizează, atâta cât se poate, cu cele ale păcii și prosperității. Până când noi, europenii, nu vom fi capabili să facem asta, liderii noștri vor da din colț în colț.
Politicienii și-au dorit întotdeauna să profite de prestigiul Olimpiadelor și să le folosească pentru a-și transmite mesajele. Au făcut-o tirani ca Hitler și lideri democrați ca Emmanuel Macron.
Negocierile de aderare între Ucraina și Moldova și Uniunea Europeană au început, oficial, pe 25 iunie 2024. Deși e o veste bună atât pentru cele două țări, cât și pentru noi, UE, calendarul aderării nu e cert. Nu numai lumea din jurul nostru se schimbă, ci și Uniunea Europeană.
Un fond de 100 de miliarde de euro pentru Ucraina înseamnă un angajament precis, pe termen lung, cu conotații ofensive mai marcate decât susținerea oferită până acum de occidentali.
Candidatura președintelui Iohannis la funcția de secretar general al NATO a făcut vâlvă în România, și nu numai. În Europa, în general, un nume nou care se opune olandezului Mark Rutte, cvasi-agreat de puterile occidentale pentru succesiunea lui Jens Stoltenberg, e o situație neobișnuită. Speră oare, cu adevărat, Iohannis să devină șeful NATO? Sau, dacă nu, ce poate obține dintr-o astfel de candidatură? Și mai ales: ce semnificație are ea pentru România?
Planul Comisiei von der Leyen de trecerea a țărilor UE la o economie „verde” se confruntă cu rezistența agricultorilor și scepticismul unor politicieni aflați în campanie electorală.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
