Legislativele din 2008 au fost primele după aderarea la UE, primele separate de prezidențiale, și au avut loc pe fondul „războiului dintre palatele” foștilor aliați Traian Băsescu și Călin Popescu-Tăriceanu.
Alegerile din 2004 marchează revenirea la putere a forțelor anti-PSD, impulsionate de popularitatea candidatului la președinție, Traian Băsescu. Lupta împotriva corupției devine o temă publică majoră.
Marele șoc al alegerilor a fost scorul bun obținut de extremiștii conduși de Corneliu Vadim Tudor, care au devenit a doua forță politică a României.
Alegerile prezidențiale și legislative din 1996 au dus la prima alternanță a puterii de după Revoluția din 1989. Formațiuni percepute ca reformiste au învins forțele conservatoare, văzute drept moștenitoare ale defunctului Partid Comunist Român și reprezentate de Ion Iliescu și PDSR.
Alegerile din 1992 au dus la o relativă echilibrare a scenei politice și dispariția dominației unui singur partid, dar au consfințit, totodată, victoria unui curent conservator, rezistent la reformă, format din aripa dură a FSN și partide naționaliste/populiste/neo-comuniste.
Alegerile din România post-comunistă au fost, constant, o confruntare între forțe declarat reformiste și pro-occidentale și cele care au reciclat – în diferite partide, discurs și unele politici – oamenii și moștenirea Partidului Comunist Român.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
