În perioada 26 – 27 decembrie 2022 în orașul Sankt-Peterburg s-a desfășurat Summit-ul informal al liderilor statelor CSI. Reuniunea ar fi trebuit să arate că aceasta organizație dominată de Rusia, care încearcă de ani de zile să o prezinte ca o alternativă la mai atractivele UE și NATO, este relevantă și viabilă, că Moscova se bucură de sprijinul partenerilor săi ex-sovietici chiar și în condițiile războiului din Ucraina. Discursurile despre cooperare nu pot masca însă realitatea: CSI e o organizație depășită, în criză, care nu are perspective serioase pe termen lung.
Reuniunea miniștrilor de externe a țărilor membre NATO de la București, care s-a desfășurat în perioada 29 – 30 noiembrie, nu a fost trecută cu vederea de oficialii ruși sau de presa de propagandă. Moscova a interpretat evenimentul în propria sa cheie, fără a aduce însă elemente noi în retorica sa. Acuzațiile aduse Alianței Nord-Atlantice sunt aceleași: și-a depășit obiectivele pentru care a fost creată, promovează un război total împotriva Rusiei, dar folosind teritoriul altor state, furnizează armament Kievului, astfel încât războiul nu se termină.
Războiul din Ucraina nu merge bine pentru Rusia și pentru regimul lui Vladimir Putin, care și-a aruncat țara în această aventură. Deși Putin i-a obligat pe toți oamenii săi să spună în februarie 2022 că Ucraina trebuie să fie distrusă, decizia finală i-a aparținut și va răspunde pentru ea, singur sau alături de alții. Iar asta îi face pe mulți analiști occidentali și ruși să se întrebe dacă „domnia” lui Putin se apropie de sfârșit și cine ar putea să îi fie succesor.
Mulți dintre rușii care au fugit de mobilizarea parțială a lui Putin au ajuns în Georgia, iar prezența lor generează probleme demografice, economice, politice și, desigur, sociale. În plus, autoritățile de la Tbilisi nu pot fi sigure că toți acești migranți sunt fugari și că printre ei nu se află și agenți ai Moscovei. Toate aceste aspecte generează o problemă de securitate națională, care trebuie gestionată în timp ce țara încearcă și să mențină parcursul european, după ce a ratat, anul acesta, statutul de țară-candidat la aderare.
Majoritatea ucrainenilor cred că țara lor va câștiga războiul cu Rusia, potrivit unui sondaj realizat recent de Institutul Internațional Republican. Acesta mai arată că ucrainenii își doresc în continuare integrarea euro-atlantică, deși percepția față de NATO a cunoscut fluctuații legate de întârzierea sau acordarea ajutoarelor militare, și continuă să își privească aleșii într-un mod critic, chiar dacă este război.
Ucraina a luat în ultimii ani o serie de măsuri pentru a-și securiza spațiul informațional, afectat atât de campanii rusești de manipulare și dezinformare, cât și de influența unor oligarhi care își urmăresc propriile interese. Măsurile includ o lege menită să scoată mass-media de sub controlul oligarhilor. Efectul e un control guvernamental sporit asupra presei și se pune întrebarea dacă e o situație temporară, justificată de război, sau un regres al democrației ucrainene.
Georgia a fost considerată, cândva, cea mai reformistă și pro-occidentală țară din spațiul ex-sovietic, cu excepția republicilor baltice. Ultimul deceniu a fost marcat însă de o încetinire a reformelor și o apropiere de Moscova, iar rezultatul a fost că Georgia nu a primit statutul de țară candidat la UE atunci când acesta le-a fost acordat Republicii Moldova și Ucrainei.
În lunile care au trecut de la declanșarea masivului atac rus asupra Ucrainei, Volodimir Zelenski s-a dovedit a fi un lider remarcabil. Nu a fugit, nu a trădat oamenii care l-au ales, nu a acceptat înțelegeri pe sub masă și nu a tranzacționat suveranitatea țării. Rușii au încercat să ajungă la el din primele ore ale invaziei. Să se teamă Moscova de președintele Zelenski, sau de ideile pe care și le-a asumat încă dinainte ca războiul să izbucnească?
Un sondaj realizat de un centru independent după prima lună a războiului din Ucraina arată susținerea masivă a rușilor pentru așa-numita „operațiune specială” și pentru regimul Putin. Această susținere s-ar putea însă eroda pe măsură ce populația simte impactul conflictului și al sancțiunilor internaționale.
În ciuda superiorității covârșitoare a forțelor sale, Rusia nu a atins vreun obiectiv notabil în Ucraina, în primul rând din cauza rezistenței înverșunate a urainenilor. Această rezistență se vede și în teritoriile ocupate de armata rusă, în care populația refuză să accepte forțele de ocupație și puținii colaboratori locali pe care acestea încearcă să îi impună la conducere.
Recunoașterea republicilor separatiste din Donbass, care a fost un pas intermediar spre invadarea totală a Ucrainei, s-ar putea dovedi a fi una din cele mai mari greșeli comise de Putin și începutul sfârșitului pentru regimul său.
Petro Poroșenko și-ar fi folosit funcția pentru a ajuta regiunile separatiste din Donbass să exporte cărbune în Ucraina, contribuind, în acest fel, la finanțarea rebelilor. Fostul președinte spune că demersurile care îl vizează sunt politice și au fost voci care au criticat momentul ales pentru cel mai recent dosar, date fiind tensiunile în creștere la granițele cu Rusia.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
